Micul print

Tuesday, November 28, 2006 10:24 PM
From: Monica
To: Ferry

Nu poti sti niciodata de unde apare micul print.
De pe ce planeta.
Un print care, dintr-o privire pe deasupra unor ochelari dreptughiulari, cu rama subtire, aruca niste sageti de curiozitate acuta. Si infasoara o conversatie matematic emotiva. Nu-ti plac surprizele, dar le pregatesti, minutos, ca pe niste retete delicate, sofisticate.
Le regizezi cu o delicatete incredibila, sub teama ta de necunoscut.
De incontrolabil. Trebuie ca ai buricele degetelor surprinzator tactile, sensibile si la miros, altfel cum ti-ai organiza emotiile atat de savant.
Cum ai putea sti, altfel, cand sa arunci o gluma, cand sa plasezi o inadvertenta, cand sa completezi vreo minuscula inconsecventa cu un praf de success. Ba eu. Asta e condimentul sarmului tau. Alegi varianta unidirectional, spre control posesiv, ghidat de o acuta intuitie a ceea ce va placea.
Invarti pe degete, scamatoreste, emotia cu functiile si integralele ei, “enjoy” armonia unei piese muzicale necunoscute tie inca si-ti motivezi diminetile cu veselie, in portie fixa. Nu se stie niciodata, dar trebuie luata ca vitamina. O carte de invatatura ce esti, de nu te-as indragosti macar putin, nu as intelege si nu as afla. Lucruri. De tipul cum se face. Cum de este fericit pe lumea asta.
Cum se face ca, desi intrebandu-te cu sambure de inima strans, te poti bucura. Asa. Ca de un profil desenat, cu cercei atarnand absent, stralucitor.
Ce matematica in a alege umorul, in a alege rasul ca pe alternativa la visare, ca pe “switch-ul” din esential, din cuvinte spuse in soapta, ca pe intuitie a secretului necesar.
Si atunci ce pot face eu, decat sa ma supun, cum as putea face decat ca o pisica, “cat woman”, care lungeste cuvintele si indulceste semnele de puctuatie?